Miracolele sunt gânduri. Gândurile pot reprezenta nivelul inferior sau trupesc al experienței, sau nivelul superior sau spiritual al acesteia. Unul face fizicul; celălalt creează spiritualul.

Miracolele se produc firesc, ca expresii ale iubirii. Adevăratul miracol e iubirea care le inspiră. În acest sens, tot ce vine din iubire este un miracol.

Miracolele sunt dreptul fiecăruia, dar mai întâi e necesară o purificare.

Miracolele sunt un mod de a te elibera de sub robia fricii. Revelația induce o stare în care frica a fost deja desființată. Așadar miracolele sunt un mijloc, iar revelația este un scop.1

 

Cum a apărut

Cursul de miracole a apărut prin decizia spontană a doi oameni să se unească în vederea unui scop comun. Cei doi se numeau Helen Schucman și William ("Bill") Thetford, și erau profesori de psihologie medicală la Colegiul Medicilor și Chirurgilor din cadrul Universității Columbia din New York....Erau oricum , numai religioși nu erau. Relația dintre ei era dificilă și adesea încordată, fiecare fiind interesat de dobândirea propriului renume și de menținerea propriului statut personal și profesional. În general investiseră mult în valorile lumii. Viețile lor nu concordau deloc cu ce susține Cursul. Iată cum se descrie Helen, cea care a receptat întregul material:

Psihologă, pedagogă, conservatoare ca teorie și atee ca și crez, lucram într-un mediu universitar prestigios și pretențios. Și apoi s-a întâmplat ceva ce-a declanșat un lanț de întâmplări la care nu m-aș fi așteptat niciodată. Șeful de catedră m-a anunțat pe neașteptate că se săturase de sentimentele de mânie și agresivitate pe care le reflecta conduita noastră, conchizând că "trebuie să existe o altă cale". Ca la un semn, m-am învoit să îl ajut să o găsească.
După câte se pare, Cursul e această altă cale.

Părea să fie o misiune specială pe care undeva, cumva, mă învoisem s-o împlinesc. Reprezenta o inițiativă de reală colaborare între mine și Bill, și o bună parte din semnificația ei, sunt sigură, stă tocmai în acest lucru. Scriam ce spunea "Vocea" și îi citeam a doua zi lui Bill, iar el bătea la mașină ce îi dictam. Presupun că avea și el misiunea lui specială. Fără încurajarea și sprijinul lui, nu aș fi putut să îmi împlinesc misiunea. Întregul proces a durat în jur de șapte ani. Mai întâi a venit Textul, apoi Culegerea de exerciții pentru studenți și în final Manualul pentru profesori."1

vezi "Curs de miracole" pe emilena.ro

 

Așa se întâmplă uneori… În dimineața de Crăciun te trezești că ai dintr-o dată chef și timp să faci lucruri dragi pe care nu le-ai mai făcut de mult timp. Țin într-un coș de nuiele lângă patul din mansardă  o grămadă de cărți pe care îmi mai arunc ochii seara la culcare. Era una micuță ascunsă pe fundul coșului care cred că n-a mai fost atinsă în ultimii 3 ani… și culmea…chiar despre diete

Ați auzit probabil de fel și fel de diete și principii  de nutriție dar pun pariu că nu știați că există și o dietă a filosofului, scrisă chiar de un filosof. În carticica asta nu există decât o rețetă, pe care o voi transcrie aici și pe care chiar o voi încerca după sărbători. Ce există în schimb în cărticica asta ține mai mult programarea neurolingvistică– căci evident niciun obiectiv omenesc nu poate fi atins fără o mobilizare ca la carte a resurselor interioare, iar concluzia este una singură: Un lucru atât de banal în aparență cum este alungarea pentru totdeauna a kilogramelor înrobitoare înseamnă de fapt o chirurgie a stilului de viață la propriu; iar pentru asta chiar ai putea avea nevoie de ceva NLP. 

 O să redau mai jos câteva paragrafe din această cărticică – poate vă stârnește curiozitatea și veți dori cândva să abordați dieta și prin ochii unui filozof. Nu știu dacă o să vă placă…căci este în fond mai mult o carticică filozofică – ce-i drept cu multe accente practice – dar nu oricine are aplecare către așa ceva.